Plecăm de la Gânditorul (Fig.1), cel care stă la originea tuturor lucrărilor publice.
Şi continuăm cu ideea că inginerul este prezent întotdeauna în procedeele de proiectare, organizare de şantier, şef al lucrărilor pentru punerea în aplicare a celor proiectate de el sau de alţii.
Astfel, încă din vremurile trecute, găsim la Cernavodă statueta „GÂNDITORUL” (Ceramică neolitică, de circa 6000 ani vechime, din cultura Hamangia).
Alături găsim şi o bucăţică din „Scrierea dinaintea scrierii” (din tăbliţele de la Tărtăria), de peste 7000 de ani vechime, din cultura Vinca-Turdaş (dată stabilită cu carbon, la Londra).
Sigur că ne putem întreba: Ce are scrierea cu ingineria ? Ei bine, are! Semnalăm acum şi nu mai revenim, la faptul că orice lucru făcut, de la o zgârietură la o operă oarecare necesită instrumentaţie de lucru.
Instrumentaţie care pentru realizare necesită un „gânditor”, adică o gândire, să-i zicem inginerească.
A doua figură arată Complexul astronomic de la Sarmisegetusa-Regia, din munţii Orăştiei (i se zice greşit Sanctuar), precum şi un detaliu la zidului împrejmuitor. Zidul este făcut din blocuri de stâncă fasonate, stâncă de prin alte părţi.
Cum au fost fasonate, cum au fost aduse, cum au fost aranjate una peste alta, sunt mistere dar care implică o gândire inginerească. Aici, în cadrul lucrărilor topometrice făcute de topometrii militari în anul 1983, sub direcţia generalului geodez Vasile Dragomir, se stabilesc aspecte astronomice, care azi ne pot da de gândit. Direcţia răsăritului soarelui de pe linia mediană a ansamblului din centrul Calendarului Mare este la data de 22 decembrie. Ca să eliminăm ideea că aceasta ar fi o găselniţă post decembristă, reamintim data efectuării lucrărilor topografice, dar şi o reluare a arhitectei Silvia Păun, publicată în anul 1988 în revista de arhitectură din acea vreme.
A treia figură reprezintă aşa zisa roată cu făcae. La cursuri, atunci când vorbeam de turbinele Pelton, noi mai ziceam în glumă că i se zice aşa pentru că nu se mai cunoaşte bine numele dacului care a inventat-o.
N-am găsit până acum o explicaţie a celor ce favorizează o asemenea formă a acestei roţi de moară.
Dar problema este simplă. În mecanica mai puţin teoretică dar mai mult aplicată se demonstrează că forţa maximă pe care un jet de apă o exercită asupra unui perete se realizează atunci când după izbitură direcţia vânei de apă se întoarce (la întoarcerea cu 180 grade forţa de izbire se dublează.
Este ceea ce face roata cu făcae (vezi figura 3).
A patra figură. Frumoasa Biserică de lemn din Petrindu, judeţul Sălaj, aparţinând Arhepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Oare cine o fi participat la proiectarea, respectiv execuţia acestei minunăţii ?
A cincea figură. Frumoasa şi supla Coloană a Infinitului din Târgu Jiu, care concurează cu bisericuţa din figura anterioară. Şi care are deja un autor.
Celebrul Constantin Brâncuşi, dezavuat de regimul antedecembrist, dar printre primii trei prin care ONU a considerat că România merită al doilea loc în lume în domeniul creaţiei şi creativităţii.
Realizată în anul 1937, dar pe care nicio autoritate gorjană nu arată că ar fi făcută cu sprijinul ei şi că avea dreptul de coautor.
A şasea figură. Elegatul Turn Eiffel, splendoarea Parisului, executat de Alexander Gustav Eiffel pentru Expoziţia Internaţională de la Paris din anul 1900 este o construcţie faimoasă pe schelet de oţel înaltă de 324 metri.
Cine mai ştie azi că realizarea lui a fost posibilă datorită sugestiilor pe care i le-a dat lui Eiffel inginerul Pănculescu din Ploieşti, inventatorul unei soluţii care a influenţat timpul de execuţie al liniei ferate Bucureşti-Comarnic (de la cinci ani cât era prevăzut, la un an).
Inginerul Pănculescu a fost vizitat de Eiffel şi discuţia a avut loc la Vălenii de Munte. Iar eminentul cercetător, profesorul Eugen Florescu, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Ploieşti, descoperă la Paris o comunicare a lui Eiffel, în care se arată că Turnul n-ar fi putut fi realizat dacă nu s-ar fi folosit ideile inginerului Pănculescu.
Ceea ce iarăşi nu se ştie este faptul că cele 53.000 piese care au alcătuit lucrarea elegantului Turn Eiffel au fost turnate la Reşiţa din oţel de fontă de la Ghelar, Găvojdia.
Dar de ce aici dacă se puteau găsi turnătorii mai apropiate, în Franţa, Elveţia, Germania, Austria ?
A şaptea figură reprezintă o parte din elegantul Pod peste Dunăre realizat de către Anghel Saligny, reprezentând prima legătură terestră dintre Dobrogea şi restul României.
La inaugurare, la începutul secolului XX, a participat întreaga familie regală, iar podul a căpătat denumirea: Regele Carol I, ca şi când ar fi fost construit de Domnia Sa.
De ce ? Cu ce a contribuit regele la construcţia acestei lucrări ?
Fig.7 – Pod peste dunăre
A opta figură reprezintă un Tablou apărut în revista engleză „The Graphic” din 26 ianuarie 1926, cu 17 figuri reprezentative ale ştiinţei mondiale din primul sfert al secolului 20.
De la stânga la dreapta şi de sus în jos: Albert Einstein, Lord Kelvin, Graham Bell, Thomas Edison, Lord Lister, Oliver Lodge, George Constantinescu (x), Guglielmo Marconi, Charles Parsons, John Thomas, Gems Dover, Wiliiiam Ramsey, Orville Right, Donald Ross, Marie Curie, Ernest Rutherford, Joseph Larmor.
Aici apare şi figura lui Gogu Constantinescu (rândul al doilea, primul din stânga). Cel datorită căruia, după scrierile Amiralităţii Engleze, în primul război mondial aliaţii (SUA, Marea Britanie, Franţa) au căpătat supremaţia în aer împotriva Puterilor Centrale, realizând scurtarea războiului cu un an. El este cel pe care şeful sălii de la Biblioteca ONU din New York l-a citat al doilea în profesorului universitar Iulian Creţu (după Traian Vuia, primul om care a zburat cu forţe proprii), atunci când a afirmat că România este a doua ţară din lume în creaţie şi creativitate. Adică a aceluia pe care Amiralitatea Engleză îl citează ca fiind cel datorită căruia în primul război mondial aliaţii (SUA, Marea Britanie, Franţa) au câştigat supremaţia în aer asupra Puterilor Centrale, favorizând scurtarea acelui război cu un an de zile.
Ne vedem obligaţi să mai facem o precizare. Celebra Marie Curie a primit Premiul Nobel pentru realizarea radiaţiei artificiale, descoperire făcută de fapt de către românca Ştefania Mărăcineanu.
În legătură cu denumirea podului realizat de Anghel Saligny am făcut observaţia că acesta a căpătat numele regelui Carol I. Nu din alte motive am făcut acea precizare ci datorită faptului că, după ce doi americani, Hueter şi Bolt, în anii '50 (deci peste 30 de ani), au încercat să-i fure lui Gogu Constantinescu prioritatea asupra Teoriei Sonicităţii, fără ca măcar să-l menţioneze undeva.
Norocul a fost că doi olteni (Dumitru Cioc şi Alexandru Dan Măruţă), ambii profesori universitari, distinşi cu ORDINUL MERITUL ŞTIINŢIFIC, au rezolvat problema. Acest obicei a început să se poarte din nou. Adică un primar sau o altă autoritate administrativă, dar nu realizatorul lucrării respective, se fuduleşte cu numele pe o placă ataşată lucrării respective. Şi avem o cohortă de ingineri de valoare. Nu mai dăm alte nume faţă de cele ce le-am spus. Rămâne o sarcină a celor din teritoriu care administrează asemenea lucrări, să aşeze acolo unde e cazul, plăci cu numele celor ce le-au creat.